Linişte

Tăceam şi lumina se oprise din vorbit. Eram pe-un ţărm departe, pădurea pe partea cealaltă adormea în oglinzi cenuşii. Pe malul meu o barcă aştepta să mă ducă spre nu ştiu unde... şi atunci L-am văzut venind agale pe ţărm. Un bărbat nici înalt nici scund, gluga ascunzându-i chipul, un corb pe umăr. Ducea cu el un toiag şi-o sabie veche la şold. Chior de-un ochi, se uită pătrunzător prin mine şi atunci l-am auzit glăsuind dar vocea lui răsărea din mine.

- Urcă-te în barcă, avem de vâslit.

- Spre unde? am întrebat, dar tot cu vocea internă.

- Spre deschiderea cea mare, îmi spuse telepatic şi-mi arătă orizontul de peste ape şi păduri. Spre deschiderea deschiderilor...

- Mult de vâslit? am mai întrebat, dar El se uită la mine zâmbind enigmatic...

---

http://musicpleer.audio/#!d352f447a9123dff698b5602c6225937

Sursă imagine: Cristina Ungureanu - Lacul Seč - Cehia