Joseph Beuys - Şamanism & autoritate. Despre cultura dictatoriatului artei.

Cutie cauciucată - pal, cauciuc, smoală - 1957

,,Aparenţa exterioară a oricărui obiect pe care îl realizez, este echivalentul unui aspect al vieţii interne omeneşti. Cutia cauciucată a apărut ca urmare a unei perioade de criză şi reprezintă condiţia mea internă de la timpul respectiv. Exprimă nevoia de a creea un spaţiu în minte din care orice bruiaje sunt înlăturate, un spaţiu gol, izolat. În acest spaţiu gol, investigaţii pot avea loc; şi din această concentrare, noi experienţe pot să emeargă. Aceasta este o premisă pentru fiecare experiment cu o serie de sculpturi, principiul ,,izolatorului.

Fiecare dintre noi posedă un potenţial creativ ce este ascuns de către competivitate şi agresiunea succesului. Poluarea mediului avansează în paralel cu poluarea din lumea dinăuntrul noastu." - Joseph Beuys (traducere din documentarul video: TRANSFORMER).

În 1944 la vârsta de 20 de ani, fiind pilot în Luftwaffe, cel care avea să devină cel mai important artist conceptual al secolului XX, este lovit de antiaeriana rusă, prabuşindu-se în no man's land, pe frontul Criemeei. Câteva zile rămâne blocat şi rănit în carlinga avionului până când este salvat de către un trib nomad de Tartari. Cere apă, singurul cuvânt pe care îl ştie în limba rusă: voda! voda!, iar tartarii îi iau pe sanie la ei in sat. Pentru a-i vindeca rănile, îi ung corpul cu grasime animală, iar apoi, pentru a-i păstra căldura corporală, îl învelesc în pânză de fetru. Şamanii tribului îl descântă iar tânărul se însănătoşeşte şi poate pleca.

Acestea sunt premisele mitice ale unui gigant al artei, Joseph Beuys. Întorcîndu-se de pe front devine profesor, fiind dat afară datorită viziunii sale radicale asupra artei şi a influenţei pe care o exercita faţă de studenţi. Joseph Beuys este cel care introduce termenul de ,,operă de artă totală", în această instanţă, văzând toată societatea ca pe o gigantică lucrare de artă. Propune procesul de ,,sculptură socială", în care raţionalitatea (adevarul), poate fi apelată pentru a activa noile posibilităţi.

Raţionamentele artei Beuysiene pornesc de la ideea păstrarii energiei în interior prin protecţie şi izolare. Materiale precum cuprul - conductor, fetru - izolator, grăsime animală - regenerator, lemn - relaţie naturală, piatră - geografie, obiecte vechi găsite - istoricitate, nostalgia înfrângerii agresorilor, ruşinea istorică a poporului german, îl determină pe Beuys să acţioneze în câmpul artei din poziţia unui şaman a cărei misiune este de mediere şi vindecare spirituală a poporului german. Artistul se auto-instaurează în poziţia de lider şi amfitrion al germanităţii, privită ca un trup rănit (asemănător propriului trup), înfrânt de război, foamete şi mânie reprimată. În discursurile sale aminteşte mereu despre datoria sa de vindecător. Figura semeaţă, însoţită mereu de o pălărie de fetru îl transformă într-un personaj iconic. Modul în care vorbeşte însufleţeşte audienţele de pretutindeni. Ajunge pentru prima oară în America, la bordul unui avion din care coborând, este urcat direct pe o targă şi dus cu o salvare la galeria unde timp de o saptămână trăieşte într-o cuşcă alături de un coiot, doar pentru ca mai apoi să refacă traseul repatrierii în condiţii identice, nepunând practic piciorul pe solul american. Pentru cei interesaţi, happening-ul se numeşte ,,I like America and America likes me".

După cum afirmă, el îşi priveşte demersul artistic, ca pe o imensă sculptură socială, în care materialul este în sine memoria şi interioritatea. Este sublimă ideea cutiei invelite în smoală şi anume prezumţia existenţei unui spaţiu intern, bine delimitat, în care pot avea loc investigaţii şi din care noile experienţe ar putea să evolueze. Gestul său este unui de psihanaliză obiectuală. Cutia devine spaţiu psihic al viselor şi proiecţiilor individuale, totul pus în interrelaţie cu aspectele inconştiente, violente, reprimate ce trebuie să fie ţinute la distanţă de mintea creativă. Lucrarea este un panaceu steril din din punct de vedere simbolic, emanând o enigmatică forţă de atracţie.

Beuys este cel care vehiculează ideea potrivit căreia: ,,Orice om este un artist" - înţelegând prin asta faptul că orice om are în mod natural o imensă înzestrare genetică, ţinută în frâu de diversele pârghii sociale dar care poate erupe în orice clipă sub o formă de manifestare sau alta. Teza sa nu anulează graniţa dintre artist şi societate ci emite ipoteza îmbucurătoare a omului creator, stăpân al bestiilor şi al Universului, pe care şi-l subordonează. El merge şi mai departe având viziunea unei noi lumi vindecate prin artă.

Beuys şi pus mereu problema autorităţii manifestate. Cine este dictatorul şi în numele cui îşi manifestă el autoritatea? Aceeaşi întrebare poate fi pusă şi în cazul artistului. În numele cărei autorităţi sau fiind mesagerui cărei influenţe, acţiunează artistul? Şi dacă fiecare om este artist, atunci cine mai sunt subiecţii tiraniei noastre colective?

Vă las să meditaţi asupra acestor idei...