Casa din pădure

Cum să încep? Plănuiesc o evadare din această civilizaţie compromisă a cărei decadenţă libidinoasă a încetat demult să insufle o revoltă ci dezgustul. Am învăţat să mă protejez de oboseala luptei cu civilizaţia. Ea ne-a consumat mult prea mult... dăruindu-ne mult prea puţin... Am obosit.

Vreau să locuiesc în pădure, între brazi, în locul în care natura şi omul sar unul în braţele celuilalt. Centrul creaţiei este în pădure. Locul unde idolii sălăşluiesc în temple vegetale. Acolo, întorcând spatele civilizaţiei, am să construiesc o casă cu mâinile mele. Din lemn am s-o construiesc. Nu am să mă grăbesc. Am să durez un şemineu pe sistem canadian cu coşul în exterior şi vatra din pietre de râu. O masă butucănoasă, un scaun de şedere, o lingură, o furculiţă... Un acoperiş de şindrilă şi paie, ca apa să nu pătrundă înăuntru. Afară voi construi un turn pentru alimente. Astfel vor rămâne proaspete iar animalele sălbatice nu vor ajunge la ele.

Am să iau cu mine toate cele necesare supravieţuirii: haine groase din fibre naturale, gheme de lână şi andrele, condimente diverse, conserve, cartofi, ceapă, grăsime animală, lumânări, săpun, fierăstrău, ciocan şi cuie, instrumente de calcul, busolă şi ansă pentru găsirea apei şi orientare, topor, daltă, cleşti...

Acolo nu voi avea electricitate. Serile vor fi dedicate gătitului şi cititului. Voi lua cu mine cei mai de seamă autori ai tuturor timpurilor: Homer, Vergiliu, Platon, Kant, Nietzsche, Wittgenstein, Jung, Dostoievski şi Tolstoi, Thoreau, Withman, Shelly, Garcia Lorca, Neruda, Joyce, Marquez, Woolf, Miller, Plath, Nichita şi Naum, Transtromer, Dickens, Eco, Eliade, Rousseau, Hamsun, Christensen, Mann şi Borges, Reinaldo Arenas, autorii budişti, Sfântul Augustin. I-aş putea lua chiar şi pe Shakespeare, Baudelaire, Tagore, Vian sau Poe...

Am să iau deasemenea chitara şi-o muzicuţă. Casa asta va fi în proximitatea unui mic lac. Apa este neapărat necesară traiului în pădure. Băile calde nu se realizează singure. Apa trebuie adusă cu găleata din lac şi pusă pe pirostrii lângă foc. Aici în pădure liniştea este pătrunzătoare iar casa este vie. În timpul nopţii se aud lemnele cum trosnesc şi se aşează în noul lor trup. Vara voi sta afară până târziu sculptând cu dalta şi ciocanul idoli din lemn pe care mai apoi am să-i plasez la nimereală în pădure pentru a le reaminti oamenilor că pădurea are un spirit a-tot-văzător şi a toate ştiutor. Ei vor fii idolii pădurii şi vor păzi paradisul de dincolo... Nu toate graniţele sunt rele. Unele ţin răul afară şi împărăţia luminii intactă, în interior. Aici în pădure vor veni prietenii în vizită. Vom găti împreună şi vom mânca afară, sub brazi. Vom instala hamace în care vom vegeta citind sau visând. Vom cânta la chitară recitând din poeţi japonezi sau din propriile creaţii... Vom face fotografii şi băi în lac. În amurg vom fuma din pipe de lut şi vom râde. Pădurea va asculta totul cu mare atenţie, iar în timpul nopţii, îşi va trimite emisarii până foarte aproape de noi. Atât de aproape încât sunetele viselor noastre vor putea fi ascultate de ei...

Când civilizaţia ne consumă spiritele, părăsind-o, nu dezertăm ci îi reconstruim zidurile ruinate: liniştea, necuvintele, încrederea, arta de a iubi, desăvârşirea sufletului în natură.

Nu aş fi atât de singur acolo. O femeie cu siguranţă ar veni să împărtăşim acest paradis terestru. Împreună vom asculta tăcerea înstelată şi foşnetele verzi ale pădurii...